Într-un articol anterior m-am plâns că unii oamenii vorbesc doar despre ei și nu ascultă. Interesant a fost că mulți s-au recunoscut în descrierea mea, confirmând o realitate pe care o simțeam, dar despre care nu se vorbește suficient. Și mulți alții au continuat să vorbească doar despre ei.

Nu aș putea numi familia mea tradițională. Din foarte multe puncte de vedere, nu este. Nu știu exact de ce, dar lucruri normale pentru alții, nu erau la noi. Nu simt că am făcut parte din generația cu cheia la gât. Dar am avut câteva constante în care ne adunam cu toții într-un mod aproape normal: aniversările, Crăciunul și Paștele....

în speranță
și am tot săpat
șase morminte.

- Am fost în vacanță în Italia unde am mâncat creveți cu sos rosé și apoi am ajuns în Spania unde am stat la un hotel cu patru etaje lângă mare. Era și o piscină, tapas genial și o cafenea cu espresso perfect. Eu de obicei prefer două shot-uri, îmi dă mai multă energie și parcă îmi pornește...