Povestiri din cripta

Am văzut că există un trend pe zona asta: ce aș face dacă aș avea din nou 20 de ani. Dacă asta vrea algoritmul, ne lăsăm în voia valurilor Meta.

Impulsul meu emoțional ar fi să spun că da. Dar dacă încerc să mă uit mai lucid la situație, eu cred că nu. Din ce văd, acolo este statuia unui poet. Pe soclu scrie clar "poet", într-un parc de care, sincer, nici nu cred că știu foarte mulți.

Monachopsis este un cuvânt inventat de scriitorul american John Koenig și inclus în lucrarea sa "The Dictionary of Obscure Sorrows". Cuvântul este format din două elemente din greaca veche: monachos, care înseamnă "singuratic" sau "izolat", și opsis, care înseamnă "vedere" sau "percepție".

Acum ceva ani scriam despre Cântarul Național și despre cum, la nivel colectiv, greutatea individuală pare să aparțină mulțimii. Cum e social acceptat să ne dăm cu părerea despre corpul altcuiva, ba chiar mai mult a devenit un soi de inițiere a conversației. Un icebreaker național.

Terapizarea: de la vindecare la sclipici peste rahat

"Și au ieșit pe plus și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe." Cam așa pare să sune finalul basmului modern în varianta mioritică.

Pinguinii chiar știu să fie prieteni. Trăiesc în colonii uriașe, stau lipiți unii de alții și își formează legături care țin toată viața. Nu există "singuraticul coloniei", au mereu un cerc în jurul lor. Se protejează împreună de frig și de pericole, iar când vine vorba de pui, îi cresc în echipă. Și poate că n-ar strica să învățăm ceva de la ei....

Azi vreau să scriu despre o categorie specială de oameni. O categorie pe care mi-e tare greu s-o înțeleg, dar cumva se înțeleg între ei și funcționează în societate. Oamenii care întârzie constant. Nu doar că întârzie constant, dar nu li se pare că fac ceva greșit. Care irosesc timpul celorlalți și își bat joc. Care încalcă angajamentul că...

Știi care-i primul lucru pe care-l înveți în cercetare?

Când aveam 16 ani, am decis că vreau să mor la 40. Eram convinsă că, după 40, viața nu mai are rost. Că expiri ca om, ca femeie. O idee bizară, undeva în subconștient, care m-a urmărit mult timp. Îmbătrânirea mă speria. Și încă mă mai sperie. Dar, între timp, am început să văd altceva: oameni care construiesc după...