Iluzia unui cercetător care stă singur și scrie formule visător m-a păcălit și pe mine. Poate că asta era realitatea trecută, cel puțin așa apărea în filmele cu Einstein. Realitatea prezentă e mult mai administrativă, fragmentată și pragmatică. Cel puțin în UK.

Să fie apa răspunsul unificator? Ar putea fi. Dar, acum că s-a "descoperit" (desigur, doar la noi, pentru că din Dacia pornește istoria lumii) că apa nu e H₂O, am să vă spun un "secret" pe care îl știe doar WIKIPEDIA.

Când aveam 3-4 ani, am aruncat pantofii și ceasul lui tata pe geam, de la etajul patru. Nu știu exact de ce. Cred că pe atunci am decis că voiam să fac cercetare în fizică. Mai târziu, îmi imaginam un birou mare și vechi, liniște deplină și o idee complet nouă venită din neant, care să schimbe vieți.

Dependența mea de muncă a devenit clară de când mi-am ales proiectul de doctorat. În trecut, mă cam enervau oamenii care erau dependenți de muncă, dar se pare că nu degeaba. Uneori, ne deranjează la alții lucrurile care nu ne plac la noi.