Anexa 84

A fost odată ca-n povești dar fără de poveste,

o casă de rang, doar trei etaje - atât de modeste,

umplute de absența închiriată sub faimă,

și-o anexă uitată, ținută sub taină.

Născuți în fildeș, deprinși cu o pilă,

goliți de ei înșiși, cu firea sterilă,

Prea ai lui ca să fie o clipă-ai lor,

Prea ai lor să mai aibă loc de-un odor.

Feriți de greu, de fapt n-au trăit,

au dus mai departe ce altul a zidit,

un drept intangibil, mereu invocat,

tot ce-au atins: deja plătit, deja delegat,

fără un nume al lor, doar un rol repetat.

Ce-i al lor, rămâne al lor

Ce nu e, tot al lor, cu drept de-autor. 

Legitimați la notar, provizoriu, sumar,

de un mort "exemplar" și același dosar.

Martiri fără iarnă ai clasei de sus,

cu jalea învățată, cu friguri de lux;

Burghezii săraci, cu aur și nume,

cu lipsa pe buze și teatrul spre lume. 

În casa de fildeș, azi simplă arhivă,

Mai stau mărturie-o statuie difuză,

O femeie cu prunc, doi arcași până-n grindă.

Și poezia-i scuză, le-aduce folos:

tablouri, creanțe, un trecut grandios,

în care apare, mereu, preaslăvit,

un mort neplătit, neprescris, cu restanța;

și tot cel păgubit să plătească-n instanță?