Într-un articol anterior m-am plâns că unii oamenii vorbesc doar despre ei și nu ascultă. Interesant a fost că mulți s-au recunoscut în descrierea mea, confirmând o realitate pe care o simțeam, dar despre care nu se vorbește suficient. Și mulți alții au continuat să vorbească doar despre ei.
Nu aș putea numi familia mea tradițională. Din foarte multe puncte de vedere, nu este. Nu știu exact de ce, dar lucruri normale pentru alții, nu erau la noi. Nu simt că am făcut parte din generația cu cheia la gât. Dar am avut câteva constante în care ne adunam cu toții într-un mod aproape normal: aniversările, Crăciunul și Paștele....
- Am fost în vacanță în Italia unde am mâncat creveți cu sos rosé și apoi am ajuns în Spania unde am stat la un hotel cu patru etaje lângă mare. Era și o piscină, tapas genial și o cafenea cu espresso perfect. Eu de obicei prefer două shot-uri, îmi dă mai multă energie și parcă îmi pornește...
Povestea asta e, încă o dată, despre cum britanicii rămân amabili în orice circumstanță. Ia-le orice, dar nu politețea.
Ca orice persoană care își dorea un partener, am trecut înainte și prin întâlniri, unele frumoase, altele banale iar altele au rămas pentru blog. 💝
Am petrecut două luni încercând să scriu un articol despre biologia cuantică, dar am avut un blocaj. Așa că m-am concentrat pe altceva: școala de vară, unde am avut cursuri de doctorat și am învățat lucruri specializate, precum simulările moleculare și inteligența artificială.
Pentru mine drumul ăsta a fost plin de contraste și momente cheie. L-am împărțit în trei capitole pentru că știu că e lung și poate și eu l-aș citi tot în trei bucăți. În primul capitol o să descriu de unde am pornit, Sălăjean. Ce faci, șefu'? În al doilea o să scriu pe scurt despre ce m-a determinat să...
Primul meu articol aș vrea să fie în cinstea primului meu mentor, tataie.
